Cum să comunici eficient cu cei mici?

Universul necunoscut al copiilor

Joanna Faber, profesor american de oratorie, expertă în comunicare şi autoare, ne împărtăşeşte din experienţa mamelor ce apar în studiile ei, ea însăşi fiind mamă: copiii mici sunt o subcategorie aparte de fiinţe umane care combină o dorinţă feroce şi continuă de a modifica mediul care îi înconjoară cu energia şi abilităţile analitice ale unei tornade; într-adevăr furtuna perfectă.

Unui copil mic i se va părea totdeauna greu să fie copil. Părintelui i se va părea greu să fie responsabil pentru acel copil. Oricine are un copil ştie cât de greu poate fi să transpui teoria în practică atunci când eşti sub presiune – copilul pune mâna mânjită cu ciocolată pe canapea, după ce a mâncat brioşa la micul dejun, laptele a dat în foc pe aragaz, căţelul fuge prin casă cu scutecul abia dat jos de pe cel mic şi uitat lângă oliţă şi când te uiţi la ceas: deja ești în întârziere – o adevărată luptă în tranşee cu orice dimineaţă.

De ce pentru copii, ordinea nu contează?

Un părinte care se simte copleşit de activităţile zilnice ce trebuie făcute cu cel mic este un părinte obişnuit să îşi organizeze viaţa până în cel mai mic detaliu. Rutina zilnică, serviciul, un fel de “bulgăre de zăpadă” din rostogolirea zilelor săptămânii la sfârșitul căruia aşteaptă weekend-ul.

Adulţii au dorinţa de a fi în control absolut, vor să împartă ziua în “pătrate perfecte” şi să facă faţă cu brio fiecărei provocări.

Ceea ce nu ştiu ei este că lumea unui copil arată cu totul diferit – ei nu au noţiunea timpului, nu există am întârziat sau este momentul să… pentru că ei trăiesc exclusiv în prezent, cu nevoile prezente, fără a se gândi (aşa cum îl vedem noi) la viitor, fie el şi pe termen scurt.

Aceeaşi lume a copiilor nu are nici o formă clară, predefinită sau după standardele adulţilor. Pentru ei, jucăriile nu au un loc special în camera de zi, mâncarea nu trebuie să stea pe farfurie, mingea este pentru aruncat – de ce nu o pot arunca oriunde? – şi lista poate continua.

Deşi, la prima vedere, este dificil să te pliezi pe cerinţele uneori ciudate sau întortocheate ale micuţilor, pe termen lung, este esenţial să nu le îngrădeşti creativitatea pentru o dezvoltare armonioasă a abilităţilor cognitive şi analitice.

Capacitatea părintelui de a-i asigura o lume în care copilul explorează, descoperă şi îşi formează propriile concluzii, coordonat abil pentru a nu se răni, va aduce multe beneficii viitorului adolescent-adult şi viitor părinte.

Şi totuşi ce să fac când nu mă ascultă?

Poate fi frustrant pentru un părinte când îi adresează o cerinţă micului adult, în încercarea de a-i inocula o bună practică sau de a împiedica crearea unei dezordini, şi nu este ascultat.

Impresia generală este că părintele ştie mai bine, doar pentru că are experienţă mai multă, însă nu uitaţi: acţiunile copilului se nasc din dorinţa arzătoare de a experimenta, de a încerca ceva nou, care îl stimulează, iar stimulii declanşează formarea de amintiri şi experienţe.

Ceea ce uneori este interpretat greşit este faptul că micuţul nu ascultă. El defapt ascultă, trebuie doar să foloseşti limbajul potrivit. El mereu te bombardează cu sugestii care mai de care mai trăsnite pentru a gestiona situaţii prea-bine cunoscute de către tine, încât uneori ai fi tentat să ridici un zid de atitudine negativă, de respingere a modului său de gândire. În schimb, ideal ar fi să îl asculţi prima dată tu pe el, să îi înţelegi şirul ideilor şi în loc de rutina obișunită, improvizează!

Nu vrea să se spele pe dinţi? Fă din asta o joacă şi invită-l să îşi spele animăluţele de pluş pe dinţi mai întâi.

Are schimbări bruşte de atitudine, în care aici te pupă, apoi te muşcă sau ciupeşte? Perfect normal pentru o persoană de vârsta lui. Copiii au tendinţa de a-şi exprima în direct şi imediat sentimentele şi trăirile şi chiar dacă uneori acestea rănesc, nu trebuie primite cu o atitudine de respingere sau cu pedepe. În schimb, puteţi să îi ghidați să îşi mărească treptat frecvenţa acţiunilor de iubire şi ataşament şi să micşoreze frecvenţa celor care rănesc. Le puteţi sugera să îşi exprime verbal nemulţumirile, în locul acţiunilor agresive (cum sunt lovirea, ciupirea, zgârierea).

Cumpărăturile împreună cu cei mici pot fi de multe ori dificile, copiii se entuziasmează uşor, sunt atraşi de culori şi forme deosebite şi pot să îţi dea bătăi de cap.

Poţi transforma însă foarte uşor şi această activitate în una plăcută, de întărire a relaţiilor familiale printr-un simplu truc: responsabilizeaza-l pe cel mic. Propune-i să faceţi împreună lista de cumpărături, întreabă-l de acasă ce îşi doreşte să adauge pe listă, predă-i sarcina de a pune în coşul de cumpărături 2-3 dintre articolele de pe listă.

Sortaţi împreună ceea ce a ales să pună pe listă, cât şi ceea ce l-a mai atras în magazin în 2 categorii: articolele pe care şi le doreşte şi le veţi cumpăra astăzi şi lista articolelor pe care şi le doreşte şi le veţi cumpăra cu următoarea ocazie.

Va începe să prioritizeze singur şi îşi va alcătui noua listă de cumpărături, actualizată.

Vreţi să vă jucaţi împreună, dar nu vrea să joace după reguli? Este chiar indicat ca de cele mai multe ori să nu îl îngrădeşti într-o structură predefinită a jocului, după reguli clare. Lasă-l pe el să decidă care sunt regulile, îl va încânta să se simtă în control, construind ceva, sau şi mai simplu, lasă-l să se joace cu copii de vârste apropiate, să negocieze şi să decidă împreună care sunt regulile, să descopere cum să coopereze.

Cel mai bun plan este ca uneori să nu ai niciun plan!

Dacă acum crezi că un plan bine detaliat, structurat şi împărţit pe responsabilităţi este cea mai bună soluţie în relaţia cu un copil, vei descoperi că nu este aşa.

În timp, un copil care nu iese din acest tipar bine stabilit, neobişnuit să improvizeze, va fi un copil plictisit, demotivat, cu falsa impresie că deţine controlul, iar orice eveniment asupra căruia nu va avea controlul îi poate genera un sentiment de nereuşită, de eşec.

Aşadar, deşi planul de a nu avea niciun plan poate părea stresant şi mai dificil, părinţii trebuie să înţeleagă că este în interesul celor mici să gândească creativ (eng. Think outside the box) pentru că va avea ca rezultat preadolescenţi încrezători în ei, care cooperează uşor şi sunt mai conectaţi cu părinţii lor, profesorii lor, cu mediul lor înconjurător.

Ți-a plăcut articolul?

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest

Lasă un comentariu

Echipamentele noastre

Micul prieten bun la toate

Pe noi bărbaţii, ne încearcă un sentiment de mândrie atunci când reparăm ceva sau când ne facem de lucru cu uneltele prin casă şi împrejurul

Vezi detalii »
Cum îţi curăţăm eficient geamurile, oglinzile și faianța?
Cum îţi curăţăm cu aspirare performantă casa?
Cum curăţăm eficient canapele, mochete, covoare și tapițerie?
Curățarea cu aburi este sănătate curată, dezinfectează și scoate pete de...
Ai nevoie de echipamente dure pentru utilizare extrem de dură într-un mediu deosebit? Noi suntem cei care vom duce la îndeplinire planul de lucru şi pentru asta avem cel mai bun aparat de curăţare cu înaltă presiune fără încălzire de la Karcher.
Cu ce echipament curăţăm eficient spațiile de birouri?
Pe noi, bărbaţii, ne încearcă un sentiment de mândrie atunci când reparăm ceva sau când ne facem de lucru cu uneltele prin casă...
Cum îţi lustruim parchetul cu emulsii speciale?